Lumea copiilor este întotdeauna minunată!... sau cel puțin așa credem cei mai mulți dintre noi. Totuși, sunt copii pentru care viața este un chin. Copilăria lor înseamnă durere, sacrificiu, abuz, LIPSĂ. Pentru unii ca aceștia, împreună cu alți câțiva prieteni care deja se implică regulat în viețile lor, ne-am luat o zi și am încercat să-i facem să se simtă iubiți și apreciați.
Într-o comunitate atât de restrânsă și izolată, ca cea din Sânmartin, câteodată poate ei se simt prinși și încarcerați de propria condiție. Dar mai tragic decât sărăcia și lipsurile pe care le duc zi de zi, sunt visurile strivite și ignorate. Imposibilitatea de a privi mai departe de orizont. Wess Staford, CEO al fundației Compasion International, spunea: “Terrible things can happen when children are considered the lowest priority.” Poate fiindcă ei reprezintă viitorul, poate fiindcă soarta societății noastre stă într-un fel sau altul, în mâinile lor. Sau, pur și simplu Dumnezeu îi iubește prea mult ca noi să ne permitem să îi ignorăm.
Așa că am avut onoarea să participăm la o zi de activități pe câmpul comun din sat, ba mai mult am avut onoarea să observăm, să creăm legături, să înregistrăm, să dăm mai departe. În prima fotografie, copiii își aleg nerăbdători o jucărie de la tombolă. Tombolă alcătuită din micile lor "averi". Ca și condiție pentru participare, fiecare dintre ei a trebuit să aducă o jucărie, ceva dulce, sau orice altceva doreau să împartă cu ceilalți copii. Stând în mijlocul câmpului, la ora 17.00, la aproximativ 30 de grade, în căldură și praf, mi-au dat lacrimile observând în depărtare gloate de copii îndeptându-se înspre noi cu jucăriile lor vechi, rupte, murdare, dar atât de dragi că abia le lăsau din mâini. Fără nici un fel de comentariu sau moft veneau liniștiți, puneau jucăria în grămadă (se opreau 1 minut cu privirea asupra ei, ca și cum și-ar lua un rămas-bun tăcut) și plecau mai departe. Impresionant cum sărăcia ține inima unui copil atât de smerită.
O T I
