Cel mai probabil că prima dată când am întâlnit-o pe Oana a fost pe băncile universității din Cluj când amândoi începeam prestigioasa faculate de arhitectură. Totuși nu ne-am dat seama nici unul din noi de asta, decât acum câteva luni când din discuțiile dinaintea nunții lor am ajuns la concluzia că deși am studiat în aceeași încăpere nu am ajuns să ne cunoșteam niciodată, mai ales că eu după primul an am luat un an pauză și de acolo s-a decalat totul. Ok, înapoi în prezent. Parcă încă simt mirosul proaspăt și pregnant de aer de toamnă târzie care mă lovea când ieșeam afară. Și deși părea frig, atmosfera era numa' bună de stat pe-afară și de admirat plaiurile din nordul țării. Mai mult pentru noi, ca fotografi, atmosfera nunții pe întreg procesul ei a fost probabil una din cele mai relaxante și pline de libertate. La începutul zilei, Oana a venit la mine și mi-a zis "Hei, am totală încredere în tine și în ce faci, așa că n-am nimic de zis decât... Fii cât mai crazy!!!" Spuneți-mi voi dacă, la începtul vreunui eveniment, e ceva mai încurajator decât asta? Și pe deasupra tuturor, frumusețea și intimitatea nunții a fost marcată de faptul că Oana și Călin se cunoșteau de multă vreme, vreme în care și-au construit o mică istorie împreună.
Mulțumesc încă o dată enorm de mult pentru onoarea acordată de a documenta ziua nunții voastre. A fost o adevărată aventură. Ah, și încă un detaliu - unele din cele mai tari cadre se datorează creativului Mălin, care m-a însoțit în toată această aventură! O T I
