Câteodată mă frustrează cuvintele. Le simt atât de necesare, și totuși atât de în plus. Vreau să mă feresc de clișee, cum se ferește un porumbel în zborul lui, de un fir de înaltă tensiune. Sau?

Am să scriu despre ei, Carina și Robi, că sunt vechi. Da, vechi. Aceasta a fost de fapt și tema întregii nunți. Totuși, când spun vechi, nu mă refer la un sens propriu de oameni învechiți, fără prospețime, îmbâcsiți sau mai știu eu ce altă imagine de acest gen se asociază cu acest cuvânt. Ci vechi în sensul de îndrădăcinați în valori și principii solide, cu rădăcini adânci, care au trecut testul timpului. Ei rezonează cu un alt curent, se conectează la o altă sursă. De fapt, aici este vorba despre inima lor. Inima lor care respectă un tipar stabilit de Cineva acum mulți-mulți ani. Inima lor veche. Inima lor valoroasă. ANCU

[audio:http://photography.oapd.ro/wp-content/uploads/2012/10/YQEA.mp3|titles= R ]